dacă ştii ca să trăieşti
haide haide ce-ţi doreşti.
Asta-i viaţă adevărată care este
ete tată
dacă ştii ce să trăieşti
ai aicea ce-ţi doreşti.
Mulţumesc lui Dumnezeu
ai ai ce să faci…
că multe fac mereu
ete ete
ce noroc
viaţa este mai mişto
şi eşti tare şi-ai valoare şi-ţi stă lumea la pişioare şoare şoare
ete ete ce noroc.
Mulţumesc lu Dumnezeu
ai ai ce noroc
că multe fac mereu
bagă banu!
uite uite un noroc
viaţa este mai mişto
mulţumesc lu aiii aii lu Dumnezeu
că eşti tare şi ai valoare
şi-ţi stă lumea la pişoare.
e ziua când vin inspectoarele şi cântăm
de ziua ta mămico şi primim ajutoare.
Facem colaje cu doamna Jeni care-i merg mâinile brici
şi ştie să facă tot felu de crenguţe înflorite din toate pungile şi gunoaiele.
Când vine vorba de familie te cam bufneşte râsu
şi se face pielea de găină.
Familia este o planşă urâtă şi plină de praf
care stă în magazie
pe care scrie romdidactica.
Are şi bunici.
dacă ştiu să desenez?
E la fel.
Atingi gura monstrului direct în cer
şi nu te părăseşte nimeni
că eşti cel mai sigur
că sunt nişte farmece la mijloc şi zbori
exact unde vrei să fii cu cine vrei.
Dacă a căzut un brad şi s-a dărâmat toată casa
de la avalanşă
desenezi o barieră din piatră groasă
şi nu se mai întâmplă acum chiar nimic cu căsuţa asta!
Şi pot să vă desenez şi ce a fost după aceea în program
la ştiri la PROTV o femeie şi-a mâncat copilul. Dar asta nu există,
e numai aşa de dat la ştiri. Nu-i aşa?
Nici nu ştiu cum e mai bine să ai mamă sau să nu ai…
Aicea mică e desenată mama mea,
am făcut-o mică aşa că dacă e să încerce să mă mănânce
să fie doar aşa la glumă, ca o muşcătură de ţânţar.
E bine să te scarpini după ţânţar,
că ai o treabă.
să enervez pe toată lumea.
Râd ce râd dar când vine criza fac urât. Dărâm tot.
Şi dacă vreau mă şi omor
dar nu acum-acum că azi nu sunt grăbită.
Azi numai îmi fac o chelie,
îmi smulg părul fir cu fir ca Alina.
Ea are chelie mare … pe ea o să o ia acasă Doamnă,
aşa au zis,
au venit mulţi cu multe maşini şi blăniţe
şi mama ei are fuste creţe
şi o ia mâine acasă şi îi ia calculator şi cercei, aşa a zis.
Că cică au pierdut-o că nu ştiau
unde au lăsat-o. La Casa de Copii au lăsat-o parcă nu ştie toată lumea.
O ia mare acuma
nu mai au griji. Dar ea nu vrea Doamnă. Dacă nu vrea nici mâine
puteţi să mă daţi pe mine la schimb? Nici nu vreau să mă duc
nu sunt grăbită
că mie îmi place să stau aici
să enervez lumea. Aş putea să înghit cubul ăsta
să mă sufoc să vă ia Poliţia.
Dacă vreau eu pot.
Aicea am desenat un calorifer de pătrate
care încălzeşte. Ce încălzeşte? Şosete şi cârpe
ude. Cine le-a pus? O mamă. Poate să fie şi a mea.
Se face cald bine şi ea se uită la căldură
cum se face aburul pe geam.
Şi la mine. Şi zice că sunt scump. Şi drăguţ.
Că ştiu să mă joc frumos. Cu maşinuţe.
Astea sunt picături de la cârpe. Ei m-aţi găsit pe mine!
Toţi se mai pişă pe ei din când în când. Nu mai vorbesc de ăia
ca alde Ciocârlan. Dar avem toţi motive. De la compot e doamnă.
Că ni-l dă seara şi e prea cald. Te frige pe limbă.
Şi în abur se poate desena dacă nu mai sunt culori într-o lună.
Mai vezi cine trece prin curte
şi faci căţel de abur că nu avem în curte.
Sau scrii cuvinte care se şterg repede ca şi când nici nu au fost.
Sau omuleţi.
Aş vrea să vă întreb ceva în secret.
La copii şi la mamele lor vocile sunt la fel
de la natură sau că se obişnuiesc unii cu alţii?
E important, adică dacă vorbesc eu cu mine
aşa cum ar vorbi mama mea
să mă încred că vorbesc pe vocea ei sau nu?
Ei şi mai lăsaţi-mă
clar că nu compun cuvântu cum trebuie
dacă Pisica mi-a luat literele.
Aia e scârboasă şi le scuipă
şi umblă în curu gol prin clasă şi-mi zboară concentrarea.
Şi nici nu mai pun mâna pe litere că
asta pune mâna prin toate alea şi
în pantaloni
şi a prins-o de la femeile de serviciu că
bea apă de la veceu. Treaba ei dar nu mă puneţi
să fac cuvinte cu literele alea jegoase!
Nu mai e nimic curat pe aici
că nu se poate să te păstrezi curat
care cum are chef se şterge pe tine.
La marea umilire.
(nişte mâini răsfoindu-se încet
una câte
una)
desigur
n-o să-mi răspunzi niciodată. astăzi a fost cam
la fel am luat metroul cinci staţii înapoi era călduţ din tavan
picurau confetti şi marţipan
oamenii s-au strâns mai mult
unii în alţii
s-au preschimbat într-un bulgăre cristalin
care mai apoi s-a rostogolit pe scara rulantă
zdrobindu-se
aşchii metalice s-au înfipt în corpul tău gheboşat
în tripticul de la isenheim
tiptil
m-am apropiat de altă fereastră
prin care soarele cu colţi prea galbeni într-un cer marlboro country
am vorbit îndelung
(marea continua să foşnească de la un ochi la altul)
îngeraşul silesius în tutu şi cu barbişon se ţinea de farafastâcuri
mesteca nişte bani cu degete oarbe
părea fericit cu buzele lui roase din carne
de plăcere i-au luat foc aripioarele
n-au rămas decât nişte cartilagii subţiri de lumină
prin care mi-a scuipat în faţă
un oscior străveziu bine conservat
din mâna chircită a bietului crist pictată pe îndelete de
idiotul hansholbein
(abia atunci prinţul a luat trenul dintr-o staţie
oarecare
mare aglomeraţie pe culoar
călare pe geamantan a clămpănit barbar
despre singurătatea noastră sălbatică
şi deplină
(cam câte poeme până la sfârşitul poemului)
pe măsuţa ta de scris între kafka şi proust
a crescut între timp un mic palmier-dum de 60 de coţi
purtând nuci parfumate
cu sâmburi înăuntrul nucilor
şi cu apă înăuntrul sâmburilor
frunzele lui te-au apărat (se zice)
de ploaie şi de această tăcere
în pântecele bulevardului acoperit de zăpadă
şi-au găsit culcuşul
cei îmbrăţişaţi se mai
caută încă
în trupurile lor curge o altă
lună
au trecut aceleaşi zile lupii au urlat îndelung înainte de asfinţit
trăgeam după noi cochilii de sentimente pitice
din cer atârna o unghie vopsită
cu cerneală simpatică
mi-ai arătat corăbii goale plutind în inima deşertului
un pustiu zăbovind într-un altul
zâmbetul răstignit al femeii-copil
în ochii ei ţopăie greieri roz-argintii
în visele ei se deschid porţile marilor castele îngropate
în banchizele uriaşe de la soare apune
am păşit cu grijă printre rămăşiţele înmiresmate
ale curtezanelor sugrumate
în somn
cu mâini curate
neşovăielnice
(pe altar ardea încă o candelă cu absint)
şi apoi mâna ta umflată sub apă
mâna ta pipăind toate întâmplările neroade
netezind pielea faptelor fără rost mâna
lui petrus scriverius spânzurând dincolo de rama tabloului
ca un sex tumefiat
nesfârşite mâini
acoperindu-ne trupurile ca nişte bandaje de lumină
petrecându-le uşor în jurul capului îmi amintesc că
pe vremea ceea erai al dracului de fericit
o dimineaţă de luni în decembrie
zborul se va efectua la 12000 m plafon gros de nori
vizibilitate extrem de redusă
undeva
începuse
să ningă
am alunecat
nici nu te uiţi la mine ţi-e frică
de ce să-ţi fie îmi spui du-te acasă şi scrie
poezii imbecile despre tipii ca mine pe care
îi găseşti întâmplător în sala asta cu
multe catifele greţuri lume intelectuală uneori
inteligentă stai lângă fereastră cu colţii strânşi
citind lautréamont prefăcuto ce atâtea fineţuri
ca să le lingi pantofii lor plini de nisip gheaţă
prin mocheta ierboasă
(imprimeu camp violet cu uciderea dansatoarei apsara)
degeaba îţi scoţi sandalele cu mărgele şi scoici
nu-ţi mai legăna picioarele în faţa mea oricum
n-aş putea să te văd niciodată
există locuri în deşert
unde te cufunzi într-o clipă ca între picioarele
unei femei îmi spune prietenul meu luci care
câştigă foarte multe milioane pe lună visează în noiembrie
o iubită paralitică ar purta-o cu el prinsă cu ace
de siguranţă dacă mai târziu
ne-am plimbat în camera cu paravane de bambus
nu te-am auzit niciodată căzând (poate era
prea mult foşnet mă gândeam la morţile albe
din deşert luci
n-ai înţeles nimic
în visele mele totul se petrece
pe jumătate
acum, de exemplu, nu e decât o jumătate de iarnă
apoi o primăvară cu obrazul despicat de
otrava ultimului semn sub care
noaptea te pierzi în păduri de salcâmi
urmărind, pândind,
în timp ce peste mine guri
străine leagă
cele mai puternice vrăji
capetele nebunilor se topesc
în ape de mercur dansează
florile şi moartea
nu încerca să fugi
să te ascunzi
e deja prea târziu
drumul spre poli s-a închis
în ochii tăi s-au căscat cratere verzi
în care se prăbuşesc pereţii de lumină ai catedralelor
unul câte unul,
pe jumătate
